Era repriza a doua a meciului dintre Viitorul lui Hagi și Poli a lui Robu. Liga întâi, scor 1-1. Pentru o clipă am avut senzația că-l văd pe timișoreanul Iosif Rotariu într-o lojă a stadionului din Ovidiu. Nu știu a cui lojă, dar natural mi se părea să fi fost într-una ocupată de oaspeții poliști. Tot pentru o clipă însă mi s-a părut că Iosif Rotariu, dacă era el, dădea cu cașcheta de pământ la o ratare a Viitorului. Cred că n-am văzut bine. Sau dacă am văzut bine, cu siguranță fosta glorie alb-violetă nu s-a enervat că Viitorul „regelui” nu a dat gol, ci pentru că apărarea polistă a lăsat atâtea goluri în dispozitiv, astfel că numai norocul antrenorului Popa ne-a scutit de o înfrângere la scor. Numai că, după ce i-am găsit atâtea circumstanțe atenuante lui „Roti” pentru întâmplarea din loja constănțeană, simt puțin că m-am mințit pe mine.
Timișoara e plină, poate mai abitir ca oricare alt oraș, de poliști dispuși să-și rupă chimeșa pentru alte cluburi. Ba că unul a fost coleg la Steaua cu superGică, ba că a fost coleg cu la națională cu Dan Petrescu, ba că nepotu-su a jucat la Dinamo și așa mai departe. Timișoara colcăie de poliști care ar pune o bombă sub autocarul ACS Poli, culmea, având și fireasca justificare că au vrut să distrugă Recașul. Directori de școli sportive au trecut pe persoană fizică o grămadă de juniori ca aceștia să ajungă mai ușor la marile cluburi, fără ca Timișoara să se aleagă cu ceva. Impresari ce se bat pe burți cu dinamoviști de seamă dau târcoale cam din aceleași motive clubului care de-abia o duce de pe o zi pe alta, motiv numai bun să mai jupoaie ceva de pe el, căci doar nu e Poli, e doar Recașul.
Dar mizeria asta de timișorenism de fațadă nu este de azi, de ieri. Cu buni ani în urmă, un arbitru-comisar pe la Finanțe căra lăzi de apă minerală la autocarul lui Dinamo, alți șefuți se delectau cu finețuri prin barurile din oraș, la braț cu Cornel Dinu. Măcar Marian Iancu a fost „țigan de Giulești”, „mitic” care n-avea de-a face cu Timișoara, astfel să-i suportăm mai ușor prieteniile și înțelegerile cu Borcea de la același Dinamo. Dar cei de acasă, cei de acasă și-ar uita locul unde au crescut în fotbal și s-ar da pe derdeluș cu toți prietenii de mărețe performanțe. Cu evidente excepții. Așa am ajuns să nu mai pledez atât de convins pe teoria aia cu bănățenizarea conducerii clubului. Și, stați așa, nu e vorba numai de ACS Poli. Același lucru s-a întâmplat și la Poli AEK și s-ar putea repeta la ASU Politehnica, de la care avem mari așteptări după decesul ACS-ului mutat de la Recaș.
Cu siguranță că sunt foști jucători ai lui Poli care stau retrași poate din aceeași lehamite, iar punerea lor grămadă îi poate nedreptăți. Nu știu dacă Iosif Rotariu mai este angajat la clubul care a jucat sâmbătă la Ovidiu. Și dacă este sau mai degrabă a fost, poate că nu și-a luat nicio leafă pentru efortul ăsta de imagine. Și-așa, m-am săturat, dom’le primar Robu, să văd tot mai mulți timișoreni care dau cu basca de pământ pentru alte echipe, să se bucure pentru UTA, pentru Dinamo, pentru Steaua ori pentru Viitorul, doar pentru că Banatul s-ar fi sfârșit la intrarea în Recaș. Și nu numai din acest motiv. Găsiți o cale și dați-le o bucurie, dacă nu reușiți să găsiți un viitor acestei echipe. Dar despre asta, cu altă ocazie.
Comentarii prin facebook