Când nu pot să dorm noaptea de grija democraţiei sau din cauza ţânţarilor, nu număr până la o sută oile, cum fac alţii, ci mă gândesc cum ar fi ca România să profite din plin de caracterul vulcanic, năprasnic şi răzbunător al lui Traian Băsescu. După aproape şapte ani de „dictatură” Băsescu, tot mai mulţi adversari politici ai şefului statului, cunosc eu câţiva chiar de la PSD, ar prefera în fruntea statului un rege neutru şi inofensiv actualului model de preşedinte, un număr unu în stat de tip conflictual, deseori adept al unor soluţii tangente cu Constituţia şi cu buna logică politică. O variantă de republică mai pe placul anti-băsescienilor ar fi cea parlamentară, însă şi în cazul acesteia liniştea nu este asigurată între anii electorali. Oricând i se scoală unui legislativ cu majoritatea remodelată în clasicul stil românesc, s-ar putea ridica problema realegerii preşedintelui care a fost votat de cealaltă majoritate. Şi filmul văzut în mandatele Băsescu s-ar putea relua şi tot relua, chiar şi cu un preşedinte cu rol decorativ la Cotroceni. În plus, dacă aş fi în pielea răzbunătorului Băsescu, nu mai bine m-aş simţi să ştiu că nu mai vine nimeni după mine să tragă sforile alea ţesute cu atâta migală ani de zile? Să nu las plăcerea de a fi preşedinte jucător unui alt pământean ce-ar veni după mine, Crin Atonescu. M-ar înnebuni gândul ăsta. Aşa că…
Oricum dator cu modificarea Constituţiei, conform dorinţei populare la referendum, mai bine atunci preşedintele Băsescu ar deveni un fel de Franco de pe Biruinţa şi-ar aranja cu serviciile secrete o restaurare fără prea multe bătăi de cap. Urcarea pe tron a regelui spre apropierea finalului de mandat al lui Băsescu, invocând revenirea la samavolnicia făcută de comunişti după al doilea război mondial sau chiar şi cu referendum organizat după instalarea monarhiei, doar aşa, de confirmare. Vă daţi seama cum ar rămâne în istorie Traian Băsescu. Nu ca securistul de la Anvers, nici ca tată al europarlamentarului Eba, nici „dictatorul” care nu l-a vrut premier pe Johannis sau cel care l-a întemniţat pe S.O. Vântu. O mare problemă are Traian Băsescu: ca şi Crin Antonescu, nu ştie să-şi aleagă prietenii. În loc să boteze prunci de bastarzi şi să se bată pe buric cu toţi securiştii, să defileze prin politică şi gramatică cu gialul Gabriel Oprea, „Băse” mai bine ar fi ieşit la o cafea cu Radu Duda, să afle mai multe detalii. Pentru că, într-o eventuală relaţia cu monarhia, omul n-ar şti nici acum pe cine să invite pe tronul României. Pentru starostele de la Cotroceni, Regele Mihai e acelaşi poveste cu „Prins Pol de România”, trăiască finul ăla micu!, cu regele Cioabă sau împăratul Bercea de Slatina, zis „Mondial”, mânca-ţi-aş pipota, şefule! Familia de Hohenzollern Sigmaringen e acelaşi lucru cu Famiglia din portul Constanţa, iar Casa Regală seamănă mult cu casa lui de pe Mihăileanu, ce naiba!
Comentarii prin facebook