Poate nu o să vă vină să credeți, dar PSD Timiș a trecut și prin momente mai grele decât cele fericite de acum. Cel puțin din punct de vedere locativ. Megapartidul social-democrat s-a aflat o vreme la anaghie în Timișoara, fiind dat afară de țiganii lui Dulcea de pe C.D. Loga. A urmat o soluție de compromis, când socialiștii au apelat la statul în chirie tocmai la un apropiat al PDL, pentru ca în final șefii organizației să-și amintească că au viceprimar și treburile pot fi rezolvate prin solicitarea unui teren de la primărie. Repartiția a venit pentru Bd. Republicii, un loc la umbră și în buricul târgului, tocmai cum le place lor.
Numai că, pentru a se ridica acolo frumusețe de clădire, socialiștii trebuiau să pună mâinile pe drujbe și să taie ceva pomi din vecinătatea Leagănului Copiilor. Când au renunțat la această măgărie, eram tentat să laud partidul în ideea că, în sfârșit, a ajuns la concluzia că tot prostul știe să taie parcuri, mai greu e să și plantezi ceva în Timișoara fără să coste milioane de euro primăria.
Dacă n-ai vedea ce au primit în schimb pesediștii, ai jura că fiorul ecologist i-a făcut să renunțe. Observând însă că viitorul hogeac al PSD Timiș este un fost sediu al ADP de pe Splaiul T. Vladimirescu (nu vechitura de pe Titulescu), imediat te pui pe gânduri și asociezi „surpriza” cu descinderea în primărie a noii echipe de conducere a orașului.
Da, recunosc, azi nu sunt deloc deontologic, nu prezint declarațiile eroilor implicați și nici cele trei surse independente, așa cum scrie la carte. Merg pe fler și doar îmi exprim părerea că, prin această tranzacție imobiliară, PSD Timiș se plasează pe un loc fruntaș în topul privaților consumatori de ban aproape public, după Marian Iancu, care măcar a decontat distracția cu câteva prezențe cu Poli în cupele europene. Clădirea cu pricina a fost primită de ADP din patrimoniul municipal, pentru ca societatea ce administra domeniul public să demareze niște lucrări de reabilitare și modernizare a imobilului, finalmente acesta urmând să facă obiectul unei asocieri cu bursa de mărfuri.
Neștiind că nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cel ce se nimerește, ADP a băgat vreo 600.000 de euro în modernizarea acestei clădiri, ca ea să ajungă acum o catedrală a doctrinelor socialiste. Pe interior ea a fost lucrată cu finisaje deloc ieftine, rețele electrice și termice de calitate, acestea din urmă fiind furate de persoane necunoscute, nu de pesediști, la scurt timp după ce imobilul a trecut înapoi în patrimoniul municipal pentru a fi scos la „promoție”.
Pe mai multe niveluri, clădirea cuprinde circa 1.300 metri pătrați locuibili, cu parcare subterană și toate cele de trebuință unui politician de calitate. O minunăție, nu alta! Numai bună pentru un partid ce muncește la bunăstarea poporului. La urma urmelor, ar putea spune un socialist gânditor, de ce să n-ajungă imobilul cu pricina la PSD Timiș, la preț de-o shaormă, conform legii partidelor, când oricum nici ADP nu vărsa mai nimic din profit la bugetul municipiului Timișoara, să guste și contribuabilul vreo măslină din dânsul?
Mă bucur ca un copil pentru buna afacere făcută de PSD Timiș. Așa trebuie să arate niște oameni de afaceri. Să cumpere ieftin și să trăiască scump. O veste tristă totuși există. Cică Titu Bojin și-a băgat firmele la reamenajarea spațiului mai pe gustul unui partid aflat la putere, numai că toată treaba s-ar face fără vreo noimă inginerească, cu ziduri de rezistență dărâmate și alte chestii plictisitoare pentru niște oameni atât de dinamici. Dar care ar putea afecta integritatea fizică a social-democrației timișene în caz de tsunami pe Bega sau, Doamne ferește!, a vreunui cutremur de pământ. Că alea politice oricum nu-i afectează, de vreme ce ei le provoacă.
Comentarii prin facebook