„Revoltă la Timișoara după ce o stradă s-a decis să fie botezată Petre Țuțea”, a titrat luni un ziar național. M-am panicat câteva momente, fiindu-mi teamă să nu mă prindă „revolta” prin oraș pe frigul ăsta. Mi-am revenit repede, știind că timișoreanul nu se mai revoltă nici măcar atunci când guvernul îl fură ca-n codru, darmite pe motiv c-o stradă va lua numele lui Petre Țuțea.
Citind articolul am realizat că, de fapt, revolta se referă la patru cadre universitare de la UVT cărora nu le-a căzut bine o inițiativă a viceprimarului Dan Diaconu. (Pentru buna informare, un proiect de hotărâre în acest sens nu figurează pe ordinea de zi a ședinței consiliului local de marți.) Cei patru au trimis CL o scrisoare prin care cer într-un mod destul de imperativ ca nu cumva numele lui Țuțea să apară pe vreo stradă. Pe scurt, motivele invocate sunt următoarele: 1. Petre Țuțea n-are o relație biografică cu Timișoara. 2. A fost, în tinerețe, membru al nomenclaturii legionare. 3. Numele lui Țuțea este legat de „o configurație istorică de extremă dreapta străină de identitatea orașului nostru”. Așadar, nici vorbă de revoltă, ci mai degrabă de un protest, ca să nu zic un semi-protest, dacă observăm că nume importante ale lumii academice și culturale din Timișoara nu s-au alăturat semnatarilor. Cât despre cele trei puncte, primele două pot fi considerate corecte, în timp ce ultimul e discutabil, Timișoara fiind în perioada interbelică un centru puternic al Mișcării Legionare. Ironia sorții, dintre cei patru semnatari, doi sunt lugojeni, orașul unde a profesat câțiva ani… Horia Sima. Dar e dreptul fiecăruia să protesteze.
Deranjant, ca să nu spun revoltător, este altceva. În numele politically correctness, continuă dubla măsură în care sunt judecate extrema stângă, respectiv extrema dreaptă. Or, cel puțin în România, crimele comuniștilor au fost infinit mai multe și mai sângeroase decât ale extremei legionare. Mai mult, comunismul a contribuit simțitor la degradarea fibrei morale a poporului român în perioada în care a fost doctrină de stat. Cu toate acestea, reprezentanți de marcă ai comunismului nu doar că au fost și rămân tolerați, dar au continuat să dețină pârghiile puterii în Romnia post-comunistă. Nici pe departe nu vreau să fac aici apologia Mișcării Legionare, mulți dintre liderii ei fiind niște criminali scelerați. Dar se poate face o evaluare individuală a membrilor ei. Cu cât ar fi cultura română mai săracă dacă am arde toate cărțile produse de ei? Poate ar trebui scos și Mihai Eminescu din librării și manuale pentru scrierile sale politice. (De altfel, legionarii l-au considerat un precursor al Mișcării.)
Ce a făcut, de fapt, Petre Țuțea? Da, a făcut parte din Mișcarea Legionară, ca alte zeci sau sute de mii de tineri, majoritatea studenți, din acea perioadă. Greu de spus c-a fost membru al nomenclaturii legionare, pentru funcția sa din Ministerul Economiei. El a rămas în guvern, în Ministerul Războiului, și după rebeliunea legionară, atunci când toți legionarii importanți care n-au reușit să fugă din țară au fost arestați de Ion Antonescu. Dasă era mare legionar, era păstrat de Antonescu în guvern?
Ca să nu mai spun că Petre Țuțea a plătit prin 13 ani de pușcărie comunistă, apoi prin filaj permanent al Securității, toate greșelile tinereții. Lui Țuțea nimeni însă nu-i poate lua meritul de-a fi unul dintre cei mai importanți gânditori români din secolul trecut. Altfel, în Timișoara, avem o piață cu numele lui Mircea Eliade, un legionar mult mai important decât Țuțea. Au fost „revolte” la adresa lui sau a fost prea important ca să te legi de el? Ca să nu mai spun că în Lugoj, orașul natal a doi dintre semnatari, există o piață și o universitate cu numele lui IC Drăgan, fost membru al Mișcării Legionare. S-au revoltat semnatarii sau prietenia lui Drăgan cu Ceaușescu l-a exonerat de așa ceva? În fine, poate că în spiritul invocatei politically correctness, ar trebui ca în Timișoara o stradă să primească numele lui Mihail Roller, cel care a căsăpit istoriografia românilor în perioada comunistă.
Comentarii prin facebook