Tratamentul de canal este indicat când pulpa dintelui este infectată, în majoritatea cazurilor din cauza unei carii profunde, sau în scopul preparării acelui dinte când nu putem pastra vitalitatea lui.
Un tratament de canal se face într-o ședință sau, dacă timpul nu permite, în două ședințe. Uneori, unele infecții necesită două ședințe. Nu se folosesc otrăvuri și alte substanțe, ci doar irigări corecte cu hipoclorit, în urma unei preparări mecanice corespunzătoare. Întotdeauna se face anestezie și nu trebuie să doară în timpul în care se lucrează pe dinte. E posibil însă ca după finalizarea tratamentului să existe o sensibilitate la presiune pentru câteva zile, o săptămână.
Un tratament de canal corect presupune și aceste trei aspecte esențiale:
1. Radiografiile – înainte de tratament și cel puțin încă una după tratament. Acestea îi indica medicului pe ce situație începe să lucreze și ce abordare să folosească. Și, după tratament, poate să verifice ce a făcut pentru a avea certitudinea că este bine (a doua fotografie).
2. Diga – reprezintă membrana aceea verde (prima fotografie) care se pune pe dinte pentru a-l izola. Este nevoie de izolare pentru că nu vrem să ajungă toate chimicalele (irigările cu hipoclorit trebuie să dureze minimum 30 minute la lungimea canalului) pe care le folosim și pe limbă, în gâtul și în stomacul pacientului. Și nu vrem nici ca saliva acestuia să ajungă în dinte și să-l contamineze.
3. Apexul locator – este acel aparat care semnalizează când se ajunge cu un ac prin dinte la vârful rădăcinii. În acest fel putem ști cât de lungă e rădăcina și ne asigurăm că facem tratamentul până în capăt, cu o precizie exemplară.
E destul de ușor de văzut pe radiografia de control corectitudinea tratamentului. În primul rând e esențial ca acel con care obturează canalul din rădăcină să fie exact până la vârful rădăcinii, nici înainte, nici după. Se vede pe imagine o linie albă în dinte, un con. Până la vârf, exact. Dacă nu e așa… trebuie refăcut. În al doilea rând, conul alb din dinte trebuie să fie gros și foarte vizibil.
Dacă aceste trei lucruri sunt îndeplinite, avem toate șansele date de literatură ca să prevenim apariția unei infecții în jurul vârfului dintelui sau, dacă aceasta deja există, s-o tratăm. Evident, existența doar a acestor trei puncte nu e suficientă, dar ele sunt extrem de importante și nu pot fi omise niciodată.
Nu se dau antibiotice, nu se „omoară” nervul cu otravă, nu se lasă antibiotice pe canal și alte medicamente decât în cazuri foarte rare. Marea majoritate (dacă nu chiar aproape toate) a tratamentelor se fac cum am descris mai sus.
Merită salvat fiecare dinte, însă, din păcate, nu fiecare dinte poate fi salvat.
Comentarii prin facebook