Uneori inserarea implanturilor nu este foarte simplă și necesită intervenții suplimentare. Câteodată nu există suficient os pentru a permite această intervenție fără creșterea peretelui osos.
La maxilarul superior, principala problemă este în zona laterală (premolari – molari) unde, din cauza extracțiilor făcute fără multă preocupare privitoare la viitor, s-a pierdut os. De asemenea, dacă extracțiile s-au făcut cu mult timp în urmă, situația este asemănătoare și pune probleme în realizarea implantării. Dar acum, că sinusul e coborât, nu se mai pot pune implanturi? Singura soluție este o proteză mobilizabilă? Nu cred că se doreste așa ceva. Ce se poate face?
În primul rând, se va evalua rezerva osoasă cu ajutorul computer tomografului (CT). Acesta este o imagine tridimensională care permite măsuratori foarte exacte din orice unghi. Următorul pas este stabilirea strategiei optime (sinus lift extern, sinus lift intern, bone splitting sau adiție laterală). Se va stabili și tipul de material de adiție (bloc osos, membrane, granule osoase de granulație diferită sau alte materiale de adiție) și dacă se vor insera sau nu implanturile în aceeași ședință.
Doar acum se trece la intervenția propriu-zisă. Acum se pun în practică cunoștințele teoretice și practice pe care le are medicul, experiența sa și pregătirea inițială a fiecărui caz în parte. Odată inserate implanturile, tot ce rămâne de făcut este să așteptam ca ele să fie integrate și să realizăm partea protetică (coroanele dentare ceramice). Ținând cont de toate aceste aspecte, chiar dacă este mai dificil, se pot obține rezultate foarte bune pe situații inițiale destul de dificile.
Comentarii prin facebook