Suntem obișnuiți ca în campaniile electorale să vedem mult circ, declarații agresive, jocuri murdare, atacuri sub centură etc. Ne spunem că e campanie electorală, discernem informațiile și le trecem mai ușor cu vederea. Dar uneori aceste lupte electorale sunt duse mult peste limitele decenței și ale bunului simț. Ies total chiar din politicianismul dâmbovițean și obscen pe care îl știm cu toții. Chiar legislativul a intervenit uneori și, de exemplu, este interzis să te folosești de copii în promovările electorale. Dar a avut scăpări în alte chestiuni și la una o să mă refer în rândurile următoare.
În Săptămîna Patimilor, la Timișoara am avut parte de un gest electoral pe care unii s-au grăbit să-l aplaude, cu toate că nu e nimic de lăudat aici. Ba chiar din contra. Președintele PMP Timișoara și candidatul acestui partid la fotoliul de primar, Marius Dugulescu, a venit cu o găselniță electorală total indecentă. Și asta ca să folosesc un eufemism. Mă refera aici la prezentarea cu mult fast a unui candidat cu handicap locomotor la Consiliul Local Timișoara. Mulți ar spune că e gest creștinesc venit din partea unui creștin declarat. Tot respectul și toată compasiunea pentru persoanele care au astfel de probleme, dar exhibarea acestor probleme din motive electorale e departe de-a fi un gest creștinesc. E o josnicie care depășește orice limită.
Nu știu cine se ocupă de campania PMP și nici nu mă interesează, dar acest demers denotă indecență pe de o parte, dar și o bună doză de disperare dată de un previzibil eșec. Fiindcă să fie clar! Gestul lui Dugulescu și al PMP nu are nimic de-a face cu grija pentru persoanele mai nefericite și suferinde. El este un gest strict electoral – aș spune grețos – prin care se dorește stoarcerea unor lacrimi și multă compasiune, traduse în voturi. N-am auzit niciodată ca PMP să fi făcut ceva în parlament pentru persoanele cu handicap. N-am auzit nici ca Marius Dugulescu, fost parlamentar și vechi activist politic, să fi avut cele mai mici preocupări de acest gen. Culmea, a avut o revelație în acest sens taman în campanie electorală. Mulți oameni cu handicap nu cer compasiune, nu vor milă și vor să fie tratați ca niște oameni normali. Fiindcă ei se consideră normali și cer și celorlalți oameni să-i trateze ca atare. Bineînțeles, ei trebuie ajutați de stat, de societate, trebuie integrați, dar fără vâlvă, cu multă discreție și tact. Când spui despre cineva ca va fi candidat doar pentru că este persoană cu dizabilități, nu-i faci niciun bine. Nu-l ajuți în nici un fel cu integrarea, ci doar îl arăți cu degetul. Vrei să smulgi voturi exploatând suferința unui om. Or, Dugulescu și PMP asta au făcut: un trivial gest electoral pe spatele unui om suferind și nimic mai mult. Asta înseamnă oare să fii creștin?
Comentarii prin facebook