Niciodată o forță politică postdecembristă nu s-a comportat cu acest popor ca și cu o gloată de proști, cum o fac astăzi PSD, ALDE și UDMR. Ticăloșie sau prostie, lichelism sau ignoranță, disperare sau sinucidere politică. Șezând blând și gândind adânc rămâi perplex. Cu ochii românului de bun simț nu poți reclădi pe argumente dezastrul legislativ pe care ni-l pregătește actuala majoritate. Aici nu mai e vorba de agende, de platforme program, nici măcar efectele acestor modificări legislative nu te oripilează mai tare decât impertinența, mizeria morală, minciuna, limbajul și fărădelegea acestor oameni care se prezintă în fața noastră ca guvernanți ai acestei țări. Te poți gândi că legile justiției ori codurile penale modificate se vor putea reface după ce această molimă politică își va sfârși lucrarea, după un nou rând de alegeri, măturată de un val de nemulțumire și indignare. Vom strânge din dinți câțiva ani, ne vom feri cât putem de bine de tâlhari și delicvența propusă de PSD, dar mai apoi gândim că vom scăpa, că legea se va reface precum era înainte de dezastru. Oare?
Dar dacă această nemernicie nu este totul, dacă așa cum te mint în față mutilând legile vor face tot ce le e pe plac călcând restul de democrație în picioare. De ce am crede că aici se opresc? De ce, furând la liber de acum înainte, PSD nu va deveni acea forță politică finanțată din belșug din efectele corupției, astfel că, și într-o competiție pseudo-liberă, să nu lase loc alternativelor, să copleșească orice altă ofertă politică propusă pe buletinul de vot? De ce nu am deveni o „democrație” de tip Erdogan sau Putin? De ce am zice că e de bun simț ca acești oameni să nu întindă coarda până acolo, după ce am văzut mizeria politică de care dau astăzi dovadă? Cât de prost îți poți crede poporul să folosești directiva europeană privind prezumția de nevinovăție pretext pentru acest coșmar legislativ. Când i-a păsat PSD cu atâta ardoare de avertismentele Uniunii, de vreme ce mai sunt alte 33 de dispoziții netratate cu aceeași urgență precum legile ce vor face pârtie hoției? Iar semnalele Washingtonului ori Bruxellesului pentru continuarea luptei cu corupția sunt ignorate semeț de acest comando anti-Justiție.
Reamintind cel mai scurt discurs din istorie, acel „No, hai!” al Crăișorului, Gabriel Liiceanu spunea zilele trecute că prestația politică a PSD-ALDE pare mai degrabă o răzbunare pentru nereușita din iarna trecută. De ciudă că a fost oprită în februarie să promoveze Ordonanța 13, această ciumă a clasei politice își bagă cizmele într-o Românie aflată și așa la limita funcționalului, precum Armata Roșie eliberatoare îți lua calul și vaca, îți viola femeia și îți fura ceasul, obsesia modernistă a soldatului sovietic. Cum poți opri o „oaste” de „mujici” să-ți distrugă o țară? Am senzația unei noi invazii roșii, că rămânem neputincioși, plângând pe genunchi, uitându-ne la cum niște impostori dărâmă ce românii au construit al naibi de anevoios de-alungul a 28 de ani.
La disperare, aș cere Uniunii Europene să activeze articolul 7 al tratatului de la Lisabona, să ne amenințe cu scoaterea din UE, așa cum s-ar întâmplă cu Polonia. Însă mă tem că oamenii ăștia de abia așteaptă asta, să declanșeze arma lor „secretă” a naționalismului de fațadă, să arate electoratului analfabet funcțional ce ne fac „soroșiștii” dacă vrem să ne autodeterminăm ca nație. Fără Churchill, fără Stalin, fără bilețele pe care să scrie procentul de influență al Rusiei asupra țărilor estului Europei, fără toate acestea trăiesc senzația că civilizația Occidentală este nepregătită în fața unui astfel de război, iar noi nu ne putem desprinde nici de data aceasta de destinul de victimă a ciumei roșii. Să ne ferească Dumnezeu de-atâta ticăloșie și prostie!
P.S. Și pentru că aceste nemernicii nu sunt niște chestiuni eterice, ci au responsabili ființe cu față umană, chiar concetățeni ai noștri din Timișoara, continui să-i enumăr pe parlamentarii PSD-ALDE de lângă noi, pentru a nu fi confundați cumva cu niște oameni onești: Eugen Dogariu, Adrian Diaconu, Alfred Simonis, Adrian Pau, Bianca Gavriliță, Matei Suciu și Marian Cucșa, plus unii reprezentanți ai minorităților naționale. Măcar Sorin Grindeanu, așa slugă cum i-a fost lui Liviu Dragnea, a avut un moment al său: Ordonanța 14.
Comentarii prin facebook