În perioada comunistă, activiștii de partid erau polivalenți și atoateștiutori, iar tocmai de aceea se pricepeau la orice. Astfel că, în numele rotirii cadrelor, același individ putea fi și ministru al Sănătății, și al Industriilor, și al Agriculturii. Nimic nu era suprinzător când era vorba de promovarea în vreo funcție a unui activist loial partidului și conducătorului său suprem. Fiindcă asta era singura condiție pentru a ajunge într-o funcție înaltă: devotamentul față de partid și familia Ceaușescu.
În rest, nimeni nu cerea competență sau specializare în vreun domeniu. Activiștii le știau pe toate, dar în fond absolut nimic, cei mai mulți dintre ei fiind absolvenți de „Ștefan Gheorghiu”, unii fără aibă liceu. Singura grijă a lor era să nu calce cumva pe bec în relația cu Marele Cârmaci și să fie exilat pe la vreo Editură Tehnică.
S-au schimbat de atunci lucrurile? Se fac acum numirile pe baze de minime competențe? Nici pe departe. Fiindcă dacă ar fi așa, ce caută un individ precum Andrușcă pe un fotoliu de ministru? Același lucru se poate spune, evident, și de Vasilica Dăncilă și de aproape toți ceilalți membri ai Guvernului. Dar un analfabet precum Andrușcă a devenit emblematic pentru mizeria în care a dus coaliția PSD-ALDE această țară.
În aceste zile se tot face și desface viitorul Guvern Dăncilă 2, care ar urma să-și intre în pită după o remaniere, se pare destul de consistentă. Cu o nemărginită batjocură și imensă ipocrizie, liderii PSD spun că remanierea se va face în urma unor evaluări atente în partid. Evaluări făcute nu de veșnicul „ievaluator” Tudorel Toader, ci de… Codrin Ștefănescu și Viorica Dăncilă. Realizați în ce țară trăim dacă un specimen primitiv precum fostul țucălar al lui VC Tudor evaluează miniștri?
Tot acum au apărut „pe surse” tot felul de nume care vor face parte din viitorul guvern. Ce se observă la o primă privire? În primul rând, recompensarea loialității oamenilor care l-au susținut pe comandantul suprem al PSD, iar în la doilea rând, o rotire a cadrelor, exact pe principiile din perioada comunistă. În plus ar fi cumpărarea unor indivizi care au avut „rătăciri”, alăturându-se la un moment dat grupării anti-Dragnea din partid.
De exemplu, cea mai înfocată susținătoare a lui Dragnea, Olguța Vasilescu va prelua în mod sigur, pe modelul Elena Udrea, cel mai bănos minister, cel al Dezvoltării. În pixul ei vor sta bugetele tuturor județelor, în pixul ei va sta modul de repartizare a banilor pe tot felul de programe și proiecte. Promovarea vine după ce aceeași Vasilescu a făcut praf la Muncă atât Legea salarizării (reșapată ulterior cu vreo șapte ordonanțe de urgență), dar și Legea pensiilor.
La Muncă va veni, se pare, de la Fonduri Europene nimeni alta decât mult rotita Rovana Plumb. Nu mai trebuie să pomenesc de „performanțele” în atragerea banilor europeni, a spus-o chiar PSD-ista Corina Crețu. Dar e fidelă lui Liviu Dragnea și asta ajunge. Mai vorbim de sulfurosul Niculae Bădălău, recompensat pentru că a trădat gruparea anti-Dragnea cu un post de vicepremier? Dar de Felix Stroe dat afară din Ministerul Transporturilor, pentru ca acum să se întoarcă în același post, după ce a schimbat taberele? Dar despre atât de vocala anti-Dragnea Ecaterina Andronescu, recuperată acum de același Dragnea?
Dincolo de faptul că „Abramburica” a făcut praf învățămâtul din România, aici e vorba și de caractere. „România nu are nevoie de genii, ci de caractere”, spunea Virgil Ierunca. Numai că la nivel guvernamental n-avem nici genii, nici caractere. Avem doar niște impostori și incompetenți, a căror singură „calitate” este slugărnicia. Și cu ăștia România va mai defila naiba știe cât timp de acum înainte. Și, din păcate, nu spre Europa.
Comentarii prin facebook