Catelusul atecsa a ajuns pana la urma, cu mari cheltuieli si multa bataie de cap si de inima unde ar fi trebuit sa fie din start, la o casuta a lui. De altfel, prietena mea sustine ca nu am adus inapoi cainele nostru, ca seamana izbitor, dar nu ne recunoaste nici pe noi, nici gradina in care a crescut, era mereu temator, cu coada intre picioare. Totusi, dnele din statia in care se aciuise indicasera aceea zi si aceeasi modalitate de a fi abandonat, era imposibil sa fie adusi astfel doi caini in acelasi timp si numai unul sa ramana acolo, si, de asemenea, ca rapitorul sa le roage sa imi spuna mie gogosi iar mi se parea putin probabil… Fapt este ca cel mic era traumatizat, am mers la el cu masina, cu trenul, apoi cu taxiul, sa ii dau mancare, sa ii vorbesc, insa el tot se ferea. Odata ce am pus mana pe el insa, a stat cuminte in bratele mele, l-am si castrat, iar in week-end l-am instalat la dna care taraganase prea mult adoptia lui. In prezent ii trimit regulat un sac cu bobite, prin dna ce are casa unde sta micutul. Dumneaei imi zice ca e bine, ca se strecoara pe sub gard si merge in sat, dar se intoarce mereu… Imi tot propun sa il vizitez, mai ales ca am in acelasi sat si o alta catelusa adoptata (dar stapana ei nu imi cere boabe pt ea, desi pare mai saracuta…), insa se ivesc mereu alte animalute in nevoie care imi acapareaza tot timpul…Nici nu ii mai cred pe oameni, o sa ajung exact ca cei care au mai mare incredere in animale decat in semenii lor! Au fost destule situatii in care animalutele de langa mine au simtit cand eram suparata sau imi era rau si au respectat asta, pe cand oamenii, rude sau colegi, nici nu au sesizat, nici nu s-au sinchisit. Au fost situatii in care diversi indivizi m-au mintit cu nerusinare ca hranesc zilnic cainii carora le duceam si eu papa, pe cand ei nu faceau asta decat ocazional, cu cate un os si acela de porc, deloc hranitor. Sunt cativa care se induioseaza pe moment, cand vad un puiut sau un animal ranit, dar nu se implica pentru a ajuta efectiv, iar daca o fac atunci, le pare rau de efort si cheltuiala si nu mai actioneaza cu alta ocazie deloc.Eu nu cred ca poti fi neutru: “nu-mi plac animalele, nu le fac rau, n-am nimic cu ele, dar nu le vreau la casa mea sau pe strada”. Ori le iubesti si le ajuti cat poti de mult, ori nu le iubesti si stai deoparte permitandu-le celor care stiu sigur ca le urasc sa le faca rau. Cine nu iubeste animalele, nu iubeste oamenii, nu-l iubeste pe Dumnezeu! Deocamdata, lumea este a unor astfel de indivizi degenerati, insa nu pentru totdeauna, In curand, raul va fi taiat de la radacina! Iar animalele si oamenii ce le ocrotesc nu vor mai suferi. Cu gandul la o lume mai buna poti face fata atacurilor din prezent.
Comentarii prin facebook