După 16 ani care au părut o veșnicie, Mitică Dragomir a fost schimbat din fruntea unei ligi care deja se confunda cu numele său. Din 18 voturi, Mitică a strâns doar șapte, culmea unul venind de la ACS Poli Timișoara. Așadar, Timișoara, care se dorea un fel de port-drapel al curățeniei în fotbal, a votat pentru continuitate.
O continuitate în mocirla în care s-a scăldat și se scaldă fotbalul românesc, grație și lui Mitică Dragomir. Sau în primul rând grație lui! Cu toate acestea, ACS Poli a decis să voteze cu Mitică. Principalul susținător al proiectului ACS Poli, primarul Nicolae Robu, spune că nu s-a implicat în chestiunea alegerilor de la LPF, fiind prea ocupat de răzbelul cu Moș Stoia. Așa că a dat mână liberă celor de la club, și în mod special conștiinței președintelui Florențiu Staicu. Nu știu dacă opțiunea are vreo legătură cu venirea de săptămâna trecută a lui Chivorchian (finul lui Mitică) la Timișoara.
Dar, în mod cert, Timișoara a făcut iar pipi contra vântului. Trecând peste faptul că a vota Mitică înseamnă a vota mizerie, e greu de înțeles gestul și fiindcă victoria lui Gino Iorgulescu era mai mult decât previzibilă. Mai ales după implicarea pe față a politicului, prin principalii oameni ai guvernului și ai PSD, Victor Ponta și Liviu Dragnea. (În paranteză fie spus, demersul lui Ponta este mai mult decât deplasat. Cu medici, profesori, studenți în stradă, oameni de afaceri în pragul revoltei, taxe și impozite aduse la paroxism, buget de rahat, Ponta n-are altă treabă de făcut decât să se implice în alegerile de la ligă!). Și totuși, chiar și din punct de vedere politic, gestul celor de la ACS este inexplicabil, având în vedere că echipa este bugetată de la primărie și CJT, factorul politic (USL) având un mare rol în acest sens. Uneori, să faci pipi contra vântului, să mergi împotriva curentului, denotă onoare. Dar despre ce onoare poate fi vorba alături de Mitică Dragomir, rădăcina răului din fotbal?
Evident, nici cu Iorgulescu nu-mi este rușine. Și el provine din același fotbal al blaturilor, aranjamentelor și mizeriei. Dar, odată și odată, răul cel mare trebuia tăiat. În urmă cu ceva timp, Florențiu Staicu declara, pentru deBanat, că ACS Poli e o echipa curată, așa că nu prea o interesează cine va fi șeful LPF. Om fi noi curați ca lacrima, dar Gino Iorgulescu, venit din aceeași plămadă ca Mitică Dragomir, nu pare omul care să uite un lucru. Ba poate fi chiar mai răzbunător decât predecesorul său. Nu spun că ar trebui să stăm echer în fața mai-marilor din fotbal. Dar nici să fim atât de fraieri, votând o scursoare precum Mitică împotriva curentului. În 2006, la alegerile pentru FRF, Timișoara era cu Gică Popescu împotriva lui Mircea Sandu. Tot cumva împotriva curentului. Dar era vorba de Gică Popescu, nu de Mitică.
Timișoara are un istoric nu prea fericit, vizavi de poziționarea față de șefi ai fotbalului. Având blat cu Mitică Dragomir, Marian Iancu a crezut că poate să se bată cu FRF-ul lui Mircea Sandu. A zis-o și textual că face pipi pe capul lui Ionuț Lupescu, la acea vreme adjunctul lui Sandu. În cele din urmă, șeful FRF a făcut pipi pe Iancu. Și nu doar pe el, ci pe întreaga Timișoara fotbalistică.
Comentarii prin facebook