Se spune că nu-i frumos să te bucuri de necazul unui om. Dar decât să fiu ipocrit, mai bine spun din capul locului că vestea condamnării lui Dan Voiculescu mi-a produs un foarte mare confort. Și nu doar pentru faptul că personajul cel mai toxic care a poluat viața publică din România post-decembristă a ajuns în fine acolo unde e locul. Bucuria este dată de faptul că s-a făcut DREPTATE și am văzut că în România mai există JUSTIȚIE. Încă STATUL de DREPT trăiește! De aceea, condamnarea Varanului trebuie să reprezinte o zi mare nu doar pentru Justiția română, ci pentru întreaga țară. Și am să mă explic.
În primul rând, se știe, Voiculescu a fost unul dintre cei mai influenți oameni din România. Cu o avere ale cărei origini se pierd în negura afacerilor Securității, el a ajuns nu doar să fie unul dintre cei mai bogați români, dar să fie și un mogul media și important om politic. O triplă calitate, cum foarte puțini români au avut-o. La stimulentele lui Felix, în România au existat două justiții. Una făcută în cadru oficial, în săli de judecată, în parchete sau barouri. O altă „justiție” se făcea pe plantația Varanului. O „justiție” care lovea din greu în absolut toate instituțiile statului de drept, începând cu Justiția oficială. Oricine era de altă părere decât Voiculescu era imediat „acuzat” și „condamnat” pe loc, fără drept la recurs în special în emisiunea lui Gâde(a). (Ce nume predestinat!) Au fost astfel linșați mediatic în cel mai abject mod cu putință, rând pe rând, politicieni, judecători, procurori, oameni de cultură. Să iau la întâmplare: Andrei Pleșu, Mircea Mihăieș, Horia-Roman Patapievici, Codruța Kovesi și mulți alții. „Oameni de onoare”, martori ai acuzării, erau ba Bercea Mondial, ba Isaura, ba tot felul de infractori.
Dincolo de această justiție paralelă, un fapt mult mai grav s-a petrecut la comanda lui Felix. Și anume, procesul de spălare a creierelor românilor. Astfel, mulți chiar au crezut în toate bazaconiile vehiculate de rândașii Varanului. Pentru mulți români, Antena 3 a devenit o icoană. Că e vorba de oameni dăruiți cu mai puțină materie cenușie, nu contează. E vorba de votanți, manipulați într-un mod absolut ordinar, amintind de celebrul „1984” al lui Orwell.
Ziua de 8 august este probabil ziua cea mai mare a Justiției din România. Este mai mare decât ziua condamnării lui Adrian Năstase, fie și fiindcă fostul premier, urmând o celebră „urare”, devenise deja prea mic. Ajunsese aproape un nimeni chiar și în interiorul propriului partid. În schimb, Varanul era mare, era imens, era un individ de care le era frică tuturor. La ordinul lui, în studiourile Felix TV, Victor Ponta este tras de urechi și pus să-și aratae unghiile și batistuța. Asta, când avea chef Varanul și mai avea un interes. Procurorii care au lucrat în cazul ICA au făcut-o în niște condiții infernale, fiind urmăriți de oamenii Varanului până și în propriile case. Batjocoriți, înjurați și linșați mediatic, ei s-au luptat nu doar cu niște avocați plătiți pe oră cu salariul lor pe șase luni, dar s-au bătut cu un adevărat sistem în spatele căruia era rânjetul disprețuitor al abjectului turnător al Securității. În aceleași presiuni infernale au lucrat și judecătorii acestui dosar care nu se mai finaliza. Un dosar făcut ca la carte, lucru recunoscut și de apărătorii lui Felix, care mai apelau doar la chestiuni de procedură și alte chichițe avocățești.
Acești oameni, procurori și judecători deopotrivă, au reușit prin gestul lor aproape eroic (cuvinte mari, dar adevărate) să mai șteargă din petele Justiției române. Și ar mai fi ceva. Varanul mai este cercetat în două dosare pentru șantaj. Poate, în urma acestei condamnări, mulți vor avea curajul să povestească mai multe despre ce li s-a întâmplat în relația cu proaspătul pușcăriaș și slugile sale. În final, nu pot să nu-l prafrazez pe celebrul comentator maghiar Gyorgy Szepesi, care, după o victorie a Ungariei pe Wembley, striga plin de euforie (poate cele mai cunoscute cuvinte spuse după un mare succes): „Să curgă vinul, să cânte muzica!”. Azi e o zi mare pentru România!
Comentarii prin facebook