Atât la nivel național, cât și la cel local, PDL nu se află în cea mai roză situație din istoria sa. Degringolada e foarte adâncă, primari sau aleși locali sunt pe punct de plercare, membrii simpli sunt foarte dezamăgiți. Ce mai, e groasă rău! E unul dintre acele momente din viață în care trebuie să-ți dovedești caracterul, să strângi din dinți și să iei totul de la capăt. Cu multă, foarte multă seriozitate.
Ce face însă în acest timp deputatul Alin Popoviciu? Dacă nu știați, el este acum șeful de facto al PDL Timiș, cel de jure, Constantin Ostaficiuc, părând să facă tot mai mulți pași în spate. Alin Popoviciu se ține de glumițe. Nici acelea reușite, fiindcă pentru a face glume bune ai nevoie de o anumită inteligență, ceea ce nu-i cazul aici. Astfel, s-a împăunat într-o conferință de prespă că mai mulți lideri ai PSD Timiș i-au cerut să preia conducerea filialei social-democrate, precum și a Consiliului Județean Timiș. Dacă acest lucru s-a întâmplat cu adevărat, e clar că niște PSD-iști și-au bătut joc de Popoviciu, iar acesta nu și-a dat seama că e luat peste picior.
Dacă propunerea a avut loc doar în imaginația lui Alin, atunci avem de-a face cu glumițe ieftine, niște giumbușlucuri deloc inteligente. Care poate ar merge la un partid pe val, dar în niciun caz la unul aflat pe marginea prăpastiei. Ca să nu mai vorbim de „sfaturile prețioase” pe care i le-ar fi dat primarului Nicolae Robu.
Pentru cine nu știe, Popoviciu a crescut în politică pe post de bufon al lui Constantin Ostaficiuc. Sunt încă memorabile secvențele cu el sărind, precum un cimpanzeu în călduri, pe scaunele de plastic aduse pe Stadionul „Dan Păltinișanu”, pentru a le demonstra rezistența. Cum tot memorabilă a fost disputa doctrinară cu Ionuț Nasleu, acum liberal, pe atunci fan al lui Vadim Tudor. „Eu sunt mai frumos decât tine”; „Ba eu sunt mai bogat”; „Telefonul meu e mai scump decât al tău”; „Ba, ceasul meu are mai mulți sclipici”; „Eu am mai mult păr pe cap”; „Eu am doi neuroni în plus” – cam așa a decurs discuția de o rară inteligență purtată în fața a zeci de martori de cei doi corifei ai politichiei timișene.
În fine, cu timpul, stăpânul Ostaficiuc i-a dat tot mai multe puteri măscăriciului din dotare, care s-a apucat de tot felul de afaceri obscure, ba cu CFR-ul, ba cu anumite primării sau servicii deconcentrate. Ajuns deputat, a apărut foarte des și pe sticlă, spre marele amuzament al amatorilor de show-uri televizate. Ba avea și idei legislative, legate de vrăjitoare, prezicători etc. La București și-a exersat calitățile de clovn și pe lângă lideri centrali ai partidului, precum Nuți Udrea.
Cert este că scroafa se urcase în copac, iar bufonul ajunse să stea la masă, cot la cot cu stăpânii. Mai nou, însă el vrea să-i ia locul definitiv la conducerea PDL Timiș celui la a cărui masă s-a măscărit atâția ani. Ar fi o ultimă și letală lovitură pe care PDL Timiș ar mai putea-o primi. Una mai puternică ar fi imposibilă.
Ce e greu de înțeles este cum niște oameni (câți or mai fi filiala timișeană), mulți dintre ei chiar capabili, se pot complace în situația de-a fi conduși de cineva care încă nu și-a depășit condiția inițială de bufon. Până unde mai poate coborî PDL Timiș, încât să ajungă în situația de-a fi condus de un astfel de personaj?
Pe vremea romanilor, de Saturnalii. erau câteva zile pe an în care sclavilor, și bufonilor printre ei, li se dădea aparența că sunt stăpâni. Stăteau cu aristocrații la masă, se îmbrăcau în haine scumpe etc. După sărbătoare, reveneau însă la condiția inițială. În PDL Timiș, „bufonul” a luat însă stăpânirea pe termen nelimitat.
Comentarii prin facebook