Să mai zică cineva că Guvernul Viorica Vasilica Dăncilă nu face nimic pentru a aduce diaspora acasă! E, uite că nu e așa și am înregistrat prima repatriere răsunătoare la punctul de trecere frontieră Cenad. Ionel Sandner, Cârpaci nume de băiat, a intrat în țară de ce credeți? Că n-a știut că e pus sub urmărire internațională după ce s-a sustras executării unei sentințe de peste șapte ani de pușcărie? Să fim serioși! Baronul țigănesc Ionelaș Cârpaci a venit acasă pentru că avocații i-au spus că România face eforturi necontenite pentru a oferi condiții de muncă și viață infractorilor dovediți și pentru cei încă nedovediți de instanță. Ceilalți, ăia corecți și plecați afară să muncească, vor mai aștepta ceva vreme. Pentru ei încă nu sunt condiții ideale în țară, însă pentru pușcăriași Parlamentul României face minuni. Într-un an de măiastră guvernare, a reușit nu să ridice confortul în penitenciare, nu să construiască altele mai moderne, ci, bingo!, să le asigure legal o ședere plăcută acasă, în cadrul executării pedepsei sau exonerați total de aceasta.
Să nu vă inducă în eroare plecarea Alinei Bica sau a Elenei Udrea în Costa Rica. Sau a lui Mazăre în Madagascar. Astea sunt chestiuni de orgoliu ale acestor foști demnitari ajunși în pragul condamnării definitive. Ei încă mai speră – dar ce e viața fără o continuă speranță? – să nu mai facă deloc pușcărie și poate că așa s-ar fi întâmplat, dacă PSD își termina mai repede lucrarea. Și ele, și ei, ca și Cârpaci, vor prefera la un moment dat să facă jumătate de pedeapsă în România, poate și cu executare la domiciliu, în funcție de faptă, decât să-i bage statul statul costarican, guvernul malgaș, în vreo celulă că traficanți de droguri sau proxeneți feroce. Credeți că în toată zona Americii Centrale li se asigură acestor nelegiuiți condițiile de nedetenție cum sunt cele din România? Asta e exclus.
Nu avem vești de la timișoreanul Sorin Udrea, și el condamnat și fugit în Italia. Italieni, latini și ei, au decis în instanță să-l lase pe Udrea să execute acasă cu soția, plimbări la Veneția, romantic, ce mama mă-sii de justiție! Dar să revenim la baronul Cârpaci, pus deja la dispoziția statului român pentru executarea pedepsei. Banii, un purcoi de vreo 1,5 milioane de euro, nu au venit și ei să execute pedeapsa. A naibii coincidență. România doar le asigură condiții de viață mai bune, dar de recuperarea prejudiciului nu știu cine se mai ocupă. Omul, dacă pot să-i spun astfel, a făcut peste un an de arest preventiv, pe vremea când se mai făcea așa ceva. Prin urmare, și dacă nu-l lasă să execute acasă, la jumătate din pedeapsă, „cârpaciul” are drept de eliberare condiționată. Jumătate din șapte ar fi trei ani si șase luni, din care altă jumătate a făcut-o deja. Mai face maximum doi ani cu toate garanțiile asigurate de statul român. Garanția că nimeni nu se va strofoca să-i ia „meleonul” de euroi prejudiciu și nici statutul de baron țigănesc.
Visez că odată și-odată vor răspunde acei politieni care au făcut posibil acest Rai al infractorilor aici, în România. Și nu vorbesc de răspundere politică, că nu vor mai fi votați la următoarele alegeri, nu, așa ceva ar fi prea lesne pentru cât rău au făcut. Acestora ar trebui să li se impute milioanele de euro reprezentând consturile anchetei. Vă imaginați câți bani consumă un angrenaj de urmărire și cercetare penale? Cât costă justiția în România, iar după ce costă atâta dăm cu copita în vadra cu lapte, să se ducă dracului aceste imense resurse. Visez degeaba.
Comentarii prin facebook