Cu toate că în declarații pare extrem de relaxat în noua conjunctură politică dată de destrămarea USL, primarul Nicolae Robu se pregătește pentru vremuri grele. Sau ar cam fi nevoit să se pregătească. Situația în care se află acum nu este nici pe departe într-o zodie fastă. În primul rând, nu mai are în spate un guvern. Nu-i vorba aici de banii pe care oricum nu-i primea, dar e mult mai confortabil să ai o susținere politică la nivelul guvernului, decât să ai un adversar în Palatul Victoria. Apoi, va avea probleme destul de consistente în consiliul local. Chiar și în condițiile unui USL unit, a avut destule conflicte cu PSD, nu întotdeauna mediatizate. Discursul cu consilierii care trebuie să stea uniți în jurul “proiectelor Timișoarei” nu va ține prea mult.
Va fi nevoit să facă multe compromisuri pentru a-și putea trece proiectele. Va fi obligat să cedeze unele lucruri, inclusiv contracte pe banii primăriei, în cadrul unor negocieri în spatele ușilor închise. Mai sunt prin urbe doi frați care patronează informal PSD și care au investit, dacă nu material, măcar emoțional în USL. Or, aceștia au primit mult mai puțin până acum decât își doreau, iar acum e momentul să forțeze lucrurile. Să nu uităm că PSD își dorește scaunul de primar al Timișoarei de 25 de ani. Robu spune că, în cazul unor disfuncționalități ale relației cu PSD, va face altă majoritate în consiliul local. Îi dau o veste proastă, dar această nouă majoritate este aproape constituită și nu include PNL.
Mai trebuie spus, Robu e novice într-ale politicii. El nu are în spate lupte politice grele, campania electorală fiind un fleac, în condițiile în care USL era pe val, iar fostul primar Gheorghe Ciuhandu a abandonat lupta electorală în ultima clipă. De fapt, are la activ o singură bătălie, și aceea cu un personaj mai degrabă comic decât politic cum este Traian Stoia. Luptă pe care Robu a cam pierdut-o într-un final. Dar cea mai mare problemă a lui Robu în disputa previzibilă din consiliul local este faptul că a rămas cam singur. N-am auzit nicio voce de liberal, care măcar să riposteze la atacurile la care Robu a fost deja supus. Și aici cred că vina este chiar a primarului, care și-a asumat rolul de unică voce a PNL în consiliul local. Și îi va fi destul de greu, mai ales în momentul în care va fi atacat în haită. Repet, povestea că el are în spate „proiectele Timișoarei”, iar adversarii săi vor fi automat dușmanii acestor proiecte nu va ține.
În afara luptelor cu un consiliu local care-i va deveni pe zi ce trece tot mai ostil, Robu mai are de dus o bătălie, în calitate de președinte al PNL Timiș. Până acum, el și-a cam neglijat această funcție, discursul politic lipsindu-i aproape cu desăvârșire. De fapt, PNL Timiș a devenit o anexă a primăriei, neexistând proiecte politice consistente, ci doar administrative. Or, PNL Timiș are în față, numai în acest an, două campanii electorale extrem de dure. Cu atât mai dure cu cât PNL trebuie să dovedească faptul că ieșirea din USL nu a fost o greșeală strategică, ci o mutare inteligentă și totodată câștigătoare. Și la partid, președintele Robu este destul de singuratic. (De aceea am folosit în titlu pluralul.) N-am auzit voci puternice din cadrul PNL Timiș să vină în sprijinul partidului. Se pare că preocupările liberalilor din acest moment sunt să-și securizeze propriile poziții. Și poate oamenii au dreptate, fiindcă și la partid, Robu a vrut să fie omul-orchestră care le face pe toate. Iar acum e pus în situația să se bată singur pe toate fronturile. Uneori bravada solitar-donquijotească e sublimă. Alteori e ridicolă. Dar foarte important este să știi unde se află granița între sublim și ridicol.
Comentarii prin facebook