Observ că de ceva vreme a devenit politică de partid la PNL să-ți torni cenușă-n cap pentru aducerea PSD la putere odată cu USL, cu ocazia alegerilor din 2012. E adevărat, președintele Crin Antonescu, mai orgolios din fire, n-a zis o clipă că regretă alianța cu Ponta, dar și-a dezvelit pieptul păros pentru a luptă dârză cu dușmanul social-democrat. Ca și cum liberalii au inventat revoluția anti-PSD și macaroana cu brânză, făcându-ne să uităm de pragmatismul PNL, de câștigurile electorale potențate de schema strategică cu USL. Crin Antonescu își va aminti cu nostalgie cum era când tânăr fiind, la Tulcea, se temea să treacă strada, pe motiv că era liberal într-o imensă masă de feseniști, unii dintre ei cu față umană.
Poate că președintele PNL ne-ar mai spune cum a fost dumnealui teribil de dezamăgit, ca mulți alți români, când Radu Câmpeanu legitimiza prin alianțe la fel de „oneste” unul dintre guvernele lui Ion Iliescu. Dar liberalii au ceva experiență cu mersul la „curve”. După ce s-au certat cu pedeliștii în Alianța DA, „tăricenii” s-au bucurat de sprijinul PSD până și-au terminat guvernarea, pentru ca ultima nefăcută să o comită în urmă cu trei ani, pe un fond de mare prietenie Crin-Ponta. Tocmai din acest motiv nu-l consider pe Crin Antonescu portdrapelul luptei anti-PSD atunci când vor fi alegeri prezidențiale. Cel mult, liderul liberal poate deveni votul util dat de cineva care nu a încetat niciodată să vadă că făptura născută din pisică șoareci va mânca întotdeauna.
„Am crezut în Victor Ponta ca prim-ministru și mă simt puțin jenat. Eu cred că cetățenii apreciază sinceritatea mea și tăria de a-mi asuma anumite înșelări. Cred că e o probă de onestitate să admitem că greșim.” Cine și-a asumat aceste „înșelări”? Liberalul Nicolae Robu, evident. Zău, acum, prea puțin ar trebui să ne încălzească și regretele primarului Timișoarei că, la un moment dat, a avut încredere în Victor Ponta și în partidul său. Și complicele la tâlhărie crede că scapă cu un sumar „Doamne iartă-mă!”, apel care, totuși, ia forma unei rugăciuni spre iertare. După cum ați observat deja, Nicolae Robu nu-și cere nicio clipă scuze de la alegători pentru combinația în care i-a băgat, ci doar subliniază onestitatea izvorâtă din sinceritatea gestului său.
E bine și atât, ar spune unii. Alții ar minți în continuare că, fiind la guvernare, aduc investiții în Timiș. Da, e foarte bine și atât, dar n-am să uit superioritatea cu care useliștii liberali și prozeliții lor te priveau dacă îndrăzneai în urmă cu doi ani să te îndoiești de „măiastra” lucrare politică, dar mai ales de unele personaje care au pus umărul la ridicarea ei. Până la un punct poți ierta multe în relația alegător – politician. Pot ierta un primar care a promis 100 de pasaje, drumuri, stadioane și săli de sport, despre care admiți chiar și în cabina de vot că vor fi vorbe goale în proporție de 80%. Dar n-am să uit când cineva te face idiot pe față, iar acum ajunge la vorba ta. Ba mai mult, face din asta și mesaj politic de căpătâi pentru încercările electorale ce vor urma.
Comentarii prin facebook