Cu copilul internat în secția de boli infecțioase a unui spital din Timișoara, un oarecare domn Mihai s-a apucat de capul lui să renoveze salonul unde era tratat ăla micu’. Știrea a readus în atenția presei locale și centrale fenomenul subfinanțării sistemului medical din România. Munca obștească depusă de domnul Mihai, dar și cheltuiala de circa 500 euro n-ar trebui să șocheze atât de mult într-o țară în curs de dezvoltare. Și prin alte țări mai „spălate” există saloane dichisite din bani donați de tot felul de corporații sau fundații finanțate de potenți oameni de afaceri. Și la noi, la Spitalul Județean, poți vedea un salon renovat și dotat de Cosmin Contra, de exemplu, în vremea când își trata tatăl în această unitate spitalicească. Dacă nu greșesc, și Titu Bojin (CJT, PSD) parcă a făcut un astfel de gest direct sau prin filiala de partid pe care o conduce în Timiș.
Nici nu mai contează cum o faci, dacă gestul este unul omenos și practic, la urma urmelor. Căci nu te așezi să dormi pe ceva murdar, doar pentru că e datoria altora să-ți aștearnă ceva curat. OK, nu se întâmplă normalul în țara asta, te pui și faci tu ce ține de tine, de conștiință și de buzunarul tău. Faci un miting, îți ceri drepturile, soliciți demisia guvernului și când vezi că nu te bagă nimeni în seamă ce faci? Nu te mai uiți la bani și fugi la farmacie când medicul din spital te trimite după medicamente. Făcându-ne loc prin atâta anormalitate, totuși, nici măcar investiția de 500 de euro pentru renovarea unui salon nu mi se pare o gaură atât de mare pentru un părinte rațional. Ar fi fost posibil ca aceeași sumă să fie oricum „donată” unor medici pentru o mai bună atenție în actul medical. Gest de pe urma căruia spitalului și altor copii pacienți nu le-ar fi rămas nimic. Nu știm ce va urma. Poate că domnul Mihai a prins gustul lucrărilor publice și va continua să renoveze din propriile fonduri și celelalte saloane.
Poate că în fiecare școală de stat există un domn Mihai care își înfrânge frustrările față de un stat prost și incorect administrator. La absurd vorbind, poate că întreaga țară s-ar putea renova în felul ăsta, doar pentru a dovedi cuiva că se poate lucra rapid, bun și mult mai ieftin. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre deciziile autorităților locale sau județene în ceea ce privește cheltuirea banului public de-a lungul timpului. Ne-am împotmoli în cenușiu dacă, de acum încolo, primăria sau CJT doar ar renova spitale din toții banii ce-i au la dispoziție în buget. Mai trebuie băgați bani și în curățenia orașului, în înfrumusețarea lui, în fântâni arteziene viu colorate, în renovări de tramvaie, chiar și în sport și alte chestiuni considerate mofturi. Nu aici ar fi neapărat o problemă, deși în mod clar aranjarea priorităților ar duce spitalele și educația înaintea altor proiecte.
Altceva mă revoltă în toată această poveste. Cum poate cineva renova un salon de spital cu 500 de euro plus manopera omului și a colegilor săi, iar când intră în funcțiune morișca de tocat bani a statului contractele semnate te pun într-o altă realitate? E adevărat, o firmă are și alte cheltuieli, birocrația costă, șpăgile te doboară, proiectele cuprind mai mult decât o gletuială și o văruială, dar de aici și până la sumele astronomice despre care vorbim în cazul lucrărilor publice este o cale incredibil de lungă. Sunt convins că povestea domnului Mihai a ieșit la suprafață din relatarea vreunui cadru medical. Nu cred că dl Mihai s-a dus la presă să se laude, așa cum o face un deputat PSD după fiecare gest al Guvernului Victor Ponta de a aproba, aloca, vira ori ba a cinci milioane de lei pentru ridicarea unui corp la spitalul de copii din Timișoara.
După ce-și va întreba, la o cafea, consilierii cum se poate ca o astfel de poveste să se întâmple în Timișoara jumătății sale de mandat, primarul Nicolae Robu ar putea să tragă și o învățătură din gestul domnului Mihai. Poate că munca asta voluntară a cetățeanului cu inițiativă se poate face și la o scară mai largă în capitala Banatului, din fonduri locale, fără să așteptăm ca guvernele ostile politic să ne refuze alocarea de fonduri de la centru pentru proiectele ce ar transforma Timișoara. Așa cum nici Mihai n-a mai așteptat ca primăria să renoveze salonul unde i s-a însănătoșit copilul.
Comentarii prin facebook