Nici nu știi cum să-l privești acum pe Crin Antonescu. Cu compasiune, milă sau cu bucurie, rânjindu-i în față: „Așa-ți trebuie!”. Omul a ajuns la probabil cea mai mare cumpănă a carierei sale politice. Dacă acum un an, Antonescu era sigur viitorul președinte al României, de acum înainte visul său este tot mai îndepărtat. Foarte multele volute făcute până acum l-au adus într-o poziție deloc de invidiat, cu spatele la zid. Chiar dacă el nu recunoaște încă acest lucru. Iar tot ce i se întâmplă acum vine din partea fostului său tovarăș, Dan Felix Voiculescu. Și câți vechi liberali nu i-au spus să nu se bage la troaca din care mănâncă sinistrul turnător la Securitate! (Ca să nu mai vorbim de perioada în care se bătea pe burtă cu circarul Gigi Becali.) Când își amintești aceste lucruri, nu ai nici cel mai mic sentiment de milă față de liderul liberal.
Dar acum parcă îți vine puțină compasiune, văzând că încet-încet Antonescu își amintește că este președintele PNL, nu tovarășul de studio al gâzilor, băzilor și ciuvicilor din slujba Varanului. Care deja au început să-și descarce latrinele în capul său. Într-un târziu, s-a prins și Crin că PC nu este un partid. Un lucru pe care multă lume îl știa, și anume că PC e o bandă de oportuniști și trădători care are în spate o televiziune unde isteria se amestecă cu șantajul. (O spun procurorii, nu eu.) Dar Crin nu voia să audă aceste lucruri când se bătea pe burtă cu gâzii, bazii și ciuvicii, înjurându-l pe Băsescu. Fiindcă ura viscerală împotriva lui Băsescu și ambiția aproape obsesivă de-a ajunge președinte parcă îi luaseră mințile. Făcând pact cu probabil cel mai toxic personaj politic post-decembrist, Antonescu a călcat inclusiv pe istoria PNL.
Ce va face Antonescu de acum încolo? Dacă va ceda la solicitarea normală și de bun simț ca PC să nu primească un post de vicepremier, e pierdut. Va fi un veșnic loser care va ceda la orice, doar pentru a primi nominalizarea de candidat USL la prezidențiale. Nominalizare pe care e clar că n-o va mai primi. Și aici PSD are oarecum dreptate, fiindcă nu mai poate avea încredere în el. Chiar dacă Victor Ponta pare mai împăciuitor, adevărații șefi ai PSD, baronii din București și din teritoriu, nu-l mai vor pe Antonescu, din varii motive. Unii fiindcă vor să scape de Ponta din funcția de premier, altul că vrea să devină primul socru al țării, altul că se vrea el însuși premier, alții în speranța că vor scăpa de problemele cu Justiția. Și asta în condițiile în care cei mai mulți dintre baroni au mai multă treabă pe la DNA decât la partid. Prin urmare, e greu de crezut că PSD va renunța la pretenția de forță, însă destul de mizerabilă de-a pune PC pe picior de egalitate cu PNL.
De acum înainte, atât pentru PSD, cât și pentru PNL, miza este să demonstreze că celălalt a rupt USL. Un lucru care contează foarte mult pentru electoratul care a votat uniunea. O uniune pe care cele două partide o întind acum ca pe o gumă ce dă să se rupă în orice moment. O singură ieșire ar mai fi acum din înfundătura în care s-a ajuns. Și anume ca Felix să renunțe la pretențiile cu vicepremierul. Dar e o ieșire de moment, care poate doar să amâne deznodământul fatal. Mă rog, cât de fatal poate fi o candidatură fără sprijinul PSD. Poate să ajungă Antonescu președinte în această situație? Greu, infinit de greu. Iar dacă va pierde, acest lucru înseamnă și ieșirea sa din prim-planul vieții politice. Am mai avut un președinte care ieșit de pe scena politică plângându-se c-a fost învins de Securitate. Crin Antonescu e pe cale să iasă în decor din cauza tovărășiei sulfuroase și apoi a trădării unui turnător la Securitate.
Comentarii prin facebook