Rar poți vedea atâta fățărnicie în dreapta și în stânga, așa cum se întâmplă în România de sărbători, iar Paștele actual nu face excepție. La televizor, în ziare, pe rețelele de socializare, bloguri sau aiurea, românii urlă din toți bojocii cât de credincioși sunt ei, cât de mult îl iubesc pe Dumnezeu și cât de mult bine vor să facă celor din jur. Dar nu prea au timp de asta. Ca de obicei, cei mai ipocriți dintre ipocriți sunt politicienii. Cu mâna dreaptă își fac cruci largi, iar mâna stângă e pe undeva la furat. Nu toți, dar în general cei care urlă mai tare că sunt credincioși, aceia sunt și mai manglitori din fire. Ba, cei mai habotnici sunt chiar foștii comuniști și securiști, care, în urmă cu 25 de ani, îi denunțau pe credincioșii care intrau în biserici.
Impostura e la ea acasă. Dar ce te miri, într-o țară în care hoții strigă că sunt furați, iar șantajiștii se plâng că sunt șantajați (exact, fără aluzie, mă refer la un senator PSD)? Să mai zic că l-am văzut și pe caraghiosul de Mazăre povestind cât de mult crede el în Dumnezeu? Alături de politicieni, ecranele televizoarelor sunt pline și de așa-numite vedete care ne anunță cum se pregătesc creștinește de Paște. Cum au respectat tot Postul Paștelui și cum se bagă și la post negru în Vinerea Mare. E trendy rău de tot să faci post! Borfași, curve, impostori, tâlhari la drumul mare, cu toții își urlă credința în Dumnezeu. Pentru alții, să fii credincios înseamnă să te dai cu curul de pământ pe motiv că „Sfântul” Gigi Becali face Paștele la pușcărie. Dar unde să-l facă, decât acolo unde îi este locul?
Tot felul de ipochimeni povestesc cum dau bani la biserici, dar nu adaugă că e vorba doar de o câtime din cât au furat. Mulți cred, la modul cel mai sincer, că pot să fie hoți și ticăloși, dar vor fi iertați în momentul în care vor da bani la biserici și se vor spovedi la un preot. Apropo, pe aceștia i-am uitat. Acum e momentul ca foștii colaboratori ai Mănăstirii Secu să se întreacă între ei în pastorale, predici și alte fățărnicii. La cât rău au făcut oamenilor prin turnătoriile lor abjecte, nici zeci de ani de izolare nu le-ar aduce iertarea. Dar oare toți aceștia cred în Dumnezeu? Un adevărat credincios își exhibă oare credința la modul cel mai ordinar sau o ține pentru sine, în sufletul și inima sa? Oare ce e de preferat? Nemernicii, netrebnicii, borfașii care ne povestesc acum cât de mult cred în Dumnezeu? Sau un om bun și cinstit, care nu este ipocrit și nu se laudă cât de mult îl are pe Dumnezeu în suflet? Mai mult, chiar și în Vinerea Mare mai bea un pahar de vin, iar la un moment dat mai scoate printre dinți o înjurătură: „Paștele mamii lor de ticăloși!”. Personal, îl prefer pe cel din urmă.
Comentarii prin facebook