1. Medicul a folosit diga. Diga este o membrană din cauciuc care izolează dintele/dinții la care se lucrează de restul gurii. Un tratament de canal realizat fără diga nu poate fi considerat un tratament corect. În absența digii, dintele poate fi contaminat cu bacterii din salivă și nu poate fi dezinfectat cu soluții corespunzătoare.
Dacă aveți dinți la care vi s-a scos nervul și nu a fost folosită diga, vă recomand să faceți o radiografie de control, să vedeți dacă nu sunt efecte secundare de tipul infecțiilor. Diga este prima etapă obligatorie ca să se poată începe un tratament de canal.
2. Dintele a fost dezinfectat și sterilizat cu diverse substanțe denumite iriganți. Aici mă refer îndeosebi la hipocloritul de sodiu, dar și la ser și clorhexidină. Hipocloritul de sodiu are proprietăți bactericide și virucide, fiind cel mai folosit irigant în tratamentele de canal.
3. Medicul a folosit apexlocator. Apexlocatorul este un instrument electronic care ne ajută să determinăm lungimea de lucru (lungimea canalului) prin detectarea foramenului apical (vârfului rădăcinii dentare). Există și metode mai rudimentare de determinare a lungimii canalului (cum ar fi, de ex., măsurarea pe radiografie), dar acestea nu sunt precise.
4. S-a realizat o radiografie de control. Radiografia de control după realizarea unui tratament de canal este obligatorie. Excepție fac tratamentele realizate la gravide sau persoane la care există contraindicații. Pe radiografie, tratamentul de canal trebuie să se vadă omogen și până la vârful rădăcinii. Desigur, există și cazuri rare când nu se poate ajunge la apex (vârful rădăcinii), cum ar fi în cazul retratamentelor sau al canalelor calcifiate.
Comentarii prin facebook