Tare mare jale trebuie să fi fost luni în sediul PSD! Sau, ca să nu generalizăm, în unele birouri ale PSD, atât la nivel local, cât și central. Jalea a fost cu atât mai adâncă cu cât șampaniile stăteau la rece în frapiere și se aștepta doar un semnal pentru a fi desfăcute. Iată însă că visul de mai bine de două decenii al social-democraților s-a făcut praf, odată cu sentința ICCJ în dosarul Robu – ANI.
PSD nu-și va pune steagul pe Primăria Timișoara, nici măcar cu titlu de interimat pentru trei, patru până la șase luni. PSD Timiș n-a putut să-i ofere acest cadou președintelui de onoare, tovarășul Ion Ilici Iliescu, cel care și-a făcut un scop în viață din a cuceri Timișoara. Orașul tinereții sale revoluționare, de unde propovăduia victoria comunismului universal și înfrângerea putredului capitalism. Din păcate pentru el, se pare că va mai curge multă apă pe Bega până când partidul său de suflet (evident, după PCR!) va da un primar Timișoarei. Și cât de aproape a fost…
Ca o interesantă coincidență, cel care urma să ajungă – potrivit calculelor PSD-iste – primar măcar cu titlu interimar este cam din același leat cu Iliescu, cu puțini ani mai tânăr. Ca să vezi, octogenarul Ilici primea drept cadou un septuagenar PSD-ist ca primar al Timișoarei. De altfel, PSD era singurul partid pregătit pentru eventualele alegeri anticipate. Fiindcă, pe deoparte, în PNL urma să se instaureze degringolada, în cazul în care Robu pierdea procesul. (Chiar, Sorin Supuran o fi fericit de sentință?) La PDL, cel puțin pe moment, propunerea pentru funcția de primar pare o glumiță, nici aceea reușită. Iar alte partide cu șanse nu prea există. De asemenea, și pentru un posibil candidat independent, timpul era destul de scurt pentru a-și face auzită vocea. Ca atare, social-democrații puteau emite niscaiva pretenții la scaunul de primar la alegerile interimare, în pofida legendei care spune că Timișoara nu va avea edil PSD-ist 100 de ani de la revoluție. Asta în condițiile în care asigurau și interimatul prin neobositul Traian Stoia. Dar n-a fost să fie…
La fel de mare jale a fost și prin grupul de firme deținut de doi celebri frați. Care deja își finalizaseră studiile de fezabilitate prin care Timișoara se transforma în Cristeștișoara. Și care au stat și în spatele tuturor zvonerilor, mamelor și taților Omida, Mafalde și profeți, ce au dat ca sigură eliberarea scaunului de primar. Din păcate pentru ei, mai trebuie să aștepte până să pună mâna pe tot orașul, fiind nevoiți să se mulțumească în continuare doar cu parte din el. Mai mult – mare ghinion! – nici situația trimisului lor special pe funcția de viceprimar nu pare a fi grozavă. Războiul pe care l-au demarat cu toții împotriva lui Robu, pornind de la convingerea că primarul va pierde bătălia cu ANI, li se va întoarce ca un bumerang în cap. Și le va face multe cucuie! La urma urmei, chiar o fi rău că Timișoara n-a ajuns o feudă a unui grup de interese, format din doi frați și un grup de PSD-iști? Nu cred…
Comentarii prin facebook